luni, 9 decembrie 2013

Poza poznasa




Căprioara delicată, mică slabă şi speriată,
Fiind frumoasă şi iubită , briliantă şi-ngrijită
Rugăminte a aflat pentru fotografiat.
Însă ea nevinovat, fără griji , civilizat
S-a postat strîmb la pozat, într-un unghi neadecvat.
Fotografu-a fost grăbit, neglijent şi adormit
Din cei care au venit, nici unul nu a grăit
Ca sa-i dea cumva de ştire că mai trebui pregătire…
Iar lumina , bat-o vina….da… lumina…,
A cuprins a ei fiinţă cu o crudă rea-voinţă
Şi umbrind făptura-i fină fără de colesterină,
I-o încurcă, o- deformează, ici-colea o expandează
O împresoară prin cîrlionţi numai cu fotoni cam tonţi,
Corpul ei tras prin inel, i-l modifică mişel,
Astfel că în plin pastel căprioara parcă-i miel.
Chiar picioarele sublime, perfecte, fără vechime
I le taie din parcurs ca şi cum ar fi de urs.
Gîtul ei fragil şi moale, catifea cu rotocoale
Visul multor cerbi din ţară, îl lăţeşte înafară
Şi uitîndu-te isteţ, ai jura că-i de mistreţ.
Ce să zic de-a ei codiţă, veselă ca o fundiţă…
Căci cu cît te chinuieşti, forma ca să o ghiceşti
Tot mai mult aduce-n plan ,cu coada de şobolan.
Aşa că deşi-i frumoasă, căprioara norocoasă
Dacă n-a găsit în tihnă, fotograf bun şi lumină
Poza n-a fost arătoasă ci din contră, mincinoasă.
Iar de-amu aproape-o lună scumpa căprioară bună,
Minunată şi divină, cu un corp de balerină
Tristă, cu surîs formal plînge cam convenţional:
- Ce ghinion dimensional , cu iz sociocultural !

miercuri, 17 octombrie 2012

A treia zi de concediu




Despre a treia parte ( si ultima ) a concediului meu de odihna


                       
           
Mda.Nevasta-mea desi e asistenta medical, a studiat psihologia.Si m-a convins ca cel mai plictisitor intr-un concediu e sa nu ai ce face.Adica sa stai – asa…uitindu-te pe geam si sa astepti sa treaca timpul.Sa dormi…sau sa citesti citeva ore… e cumplit!Sau doamne –fereste sa mergi undeva ca turist..este teribil! Dumnezeu m-a ferit de asemenea complicatii spirituale,  cica de la atita relaxare se  poate deteriora cognitia si comportamentul. Sunt unii care  se schimba complet: ii vezi cind se intorc din concediu ca rid din orice, sunt bine dispusi non-stop, pe chipul lor nu vezi urma de griji, parca nici ridurile nu mai sunt ca inainte…si vorbesc încontinuu despre ce frumos e in alta parte.Stiti cu cine seamana, nu ? Ati ghicit, cu aia de la nebuni.Nu trebuie decit sa le arunci o vorba de genul „ si cum a fost in concediu? ”ca in 10 minute ei jubileaza maniacal iar tie iti vine sa plingi ca intr-o depresie acuta. Asa ca eu ma feresc in concediu ca dracu’ de tamiie sa stau, sa dorm, sa ma plictisesc.Prefer sa-mi spal masina,ma duc pe la serviciu, fac orice…Ce sa mai, am invins capcana relaxarii de fiecare data.De exemplu in a treia mea zi de concediu m-am trezit la 7.00.De fapt, trebuie sa-i multumesc lui nevasta-mea ca nu am cazut in capcana sa dorm mult, ea parca imi citeste gindurile si stie ca lenea e cucoana mare…
-Auzi Bogdane, dormi? Nu-l duci tu pe Adi la scoala?
-Phhhrr
-Dormi?
-Da , cine e ? A…tu esti…ce e?
-E sapte.Trezeste-te!Il duci la scoala pe Adi !
Aici e punctul in care am incercat sa ma intorc pe cealalta parte,dar nevasta-mea stie psihanaliza si m-a dezvelit brusc. Arta, taticule…Va imaginati cita subtilitate anticipatorie , nu pot sa inteleg si pace, de unde stia ea ca eu vreau sa ma intorc pe cealalta parte?! Asa ca descumpanit de vigoarea tratamentului ei mi-am incordat si eu toate capacitatile cognitivo-motorii si am produs un raspuns academic:
-Du-l tu!
Cred ca a stat pret de citeva secunde cu ochii atintiti pe mine, fiindca nu se auzea nimic .Si-a dat seama ca sunt predispus la chestia aia …v-am spus mai inainte… cind iti vine sa stai si sa lenevesti  si apoi te trezesti la sfirsitul concediului  leguma vesela…mare psiholoaga nevasta-mea, si-a dat seama din prima in ce pericol eram:
-Bogdan, tii minte ca asa am vorbit  ieri ?! Eu am de facut vaccinari la scoala.
Nici eu insa nu sunt amator, m-am prins imediat de situatie…ea nu imi  verifica memoria, memoria mea e sigura- nu vorbisem niciodata asa ceva…ea  voia doar sa ma atraga din mrejele somnului patologic …scumpa de ea…de fapt ma ajuta sa inving lenea asta atotcuprinzatoare, stia ca singur nu pot invinge asemenea adversar perfid cum e somnul de dimineata  din concediu.Of, nici nu-mi imaginez ce s-ar fi intimplat daca nu stia psihologie…oare in ce monstru cu tenul intins m-as fi preschimbat ?! M-as fi ingrasat?!
- Si nu uita sa-i dai lui Adi sa manince si sa-i pui si la pachet!
 Am clipit des.O voce interioara somnoroasa imi soptea zeflemitor ’’ vezi daca nu te-ai inchis cu cheia in celalalt dormitor?!’’. Mi-am dat seama ca trebuie sa fac repede cafeaua pina nu mai zice vocea interioara si alte prostii.


marți, 16 octombrie 2012

A doua zi de concediu


Despre a treia (si ultima ) parte a concediului meu de odihna

            Dimineata insorita.Sufrageria mea.Nevasta-mea la serviciu, Adi la scoala.Eu stau la laptop, Miruna se joaca cu niste creioane cerate.Suna telefonul, Miruna se grabeste sa raspunda:
-Alo? Da? Cine e ?
Cum pe mine nu ma intereseaza deloc cine suna am defocalizat atentia de acolo la laptopul meu.Dupa ce am citit vreo 2-3 idei in timp ce  Miruna  parlamenta cu cel ce sunase, dintr-o data  a indepartat receptorul de gura si m-a intrebat pe mine:
- Tati, merg la  gradinita!?
M-am adunat cu greu si m-am prins ca la celalat telefon era nevasta-mea care incerca prin mijloace subtile sa ma preseze sa scot vreo formula magica s-o insanatosesc pe Miruna mai repede ca sa-i cultivam intelighenta sociala in colectivul de copii al gradinitei de cartier.Evident ca o viroza trece abia in citeva zile, dar nevasta-mea e convinsa ca eu nu ma documentez cu tragere de inima pe forumuri despre magiile naturiste sau allopate care fac copilul invulnerabil la  microbi si-i ridica imunitatea pina dincolo de nori.
-Nu tati , inca nu .
 In timp ce ea transmitea si receptiona comenzi , eu am  basculat din nou atentia la cartea mea de pe monitor, dar nu pentru mult timp:
-Tati, dar la teatru merg?
M-am prins ca nevasta-mea ridicase miza.Aruncase in lupta intrebarile lacrimogene.Nici nu stiti ce remanenta au astea.Pot strica jumatate de zi . A doua zi urma ca grupa ei sa mearga la teatru, si Miru nu poate accepta un refuz.
-Nu tati, esti racita inca.
Asa ca Miruna incarcata energetic pune receptorul in furca si incepe interogatoriul cu subsemnatul:
-Dar eu vreau la teatru! Ma duci la gradi?
-Nu se poate!
In mod uluitor dintr-o data nu a mai continuat sa ma boxeze cu intrebari ( o fi inteles spontan ca daca a tusit toata noaptea situatia s-ar putea repeta si in sala de teatru?! ), si a ridicat receptorul pe care il pusese in furca mai devreme:
-Alo? Cine e ? …Ce vrei? a intrebat ea.
Dintr-o data mi s-au marit pupilele si  am simtit nevoia sa nu mai misc din cap ca sa pot gindi: de ce naiba sa spui „alo? cine e ?”daca tu ridici receptorul si telefonul nu a sunat?! Si de ce sa-l intrebi pe unul care nu a sunat el „ce vrei”?! Primul diagnostic a fost ca de la viroza s-a produs un mic scurt circuit pe buclisoarele interne ale placii ei de baza.De obicei astea trec neobservate la copii.
Totusi cineva de la capatul celalalt al firului i-a zis ceva asa ca Miruna a continuat :
-Ce vrei ?! Nu ma duce la teatru .
A picat al doilea diagnostic diferential, ca e paranormala. Probabil ca ea uitase ca a inchis telefonul.Apoi rapid am gasit si o explicatie tehnica, totusi un receptor pus in furca ar trebui  sa inchida telefonul , nu ?! Ei bine, la RDS nu ! Sau oricum, nu intotdeauna…
Deci nevasta-mea era.M-am prins, fiindca Miru ii dadea explicatii scurte si la obiect:
-Sta la laptop.
Hales-bules.Pina aici mi-a fost.Dupa ce a procesat informatia, nevasta-mea a ajustat din mers strategia tirului ei nimicitor , pe care l-am simtit ca pe o respiratie fierbine in ceafa:
-Ce faci acolo, tati?! a transmis Miruna mieroasa.
Gata mi-am zis,s-a dus naibii concediul meu.Daca afla ca joc sah , nevasta-mea ma pune sa fac zilnic mincare ca sa-mi incarce programul la maxim.Pur si simplu nu poate intelege sahul, crede ca e o pierdere de timp.
-Spune-i ca dau cu tirnacopul si sunt transpirat fleasca.
Asta e ! Daca tot ajung la cratita , macar sa ma distrez la maxim pina atunci.Miruna printre hohote de ris o informa pe mami…nu stiu care cuvint o amuza mai tare …tirnacopul sau fleasca. De dincolo de receptor se auzeau tot hohote de ris, curioase ma gindeam eu tinind cont de context.Apoi mi se intinse brusc receptorul, pe care l-am prins cu emotia celui care vrea sa vada rezultatul afisat de la examenul sau:
-Recunoaste ca jucai sah!
-Nu mami, citeam altceva!
- A mincat Miruna?
-Bineinteles!
-Sper ca nu sandvisul ala din frigider?! E vechi de o zi!
La naiba, chiar ma intrebam de unde il are cind am vazut-o dimineata cu el in mina…Eu iesisem de la baie si ea venea cu un sandvis pe o farfurie, frumos impachetat.De ce naiba era sa i-l iau din mina ?!
„Pai de ce l-ai lasat la indemina ei?” ar fi insemnat sa trecem la nivelul urmator cu mize mai mari, asa ca m-am resemnat cu gindul ca macar am apucat sa citesc 20 minute din carte .
-N-am stiut.Bine mami, o sa rezolv eu restul. Evident ca asta insemna sa-l iau de la scoala pe Adi, sa fac mincare si sa culc echipa/macar jumatate din ea la prinz, sa ma trezesc din cea mai placuta ora de somn si sa il duc pe Adi la  antrenamentul zilnic de ping pong, sa fac piata si alte drumuri prin oras…plus ce mizilicuri mai am de rezolvat la serviciu…
Ma bucuram ca am cazut la pace si ca am scapat doar cu atit…nu rideti si nici nu ma compatimiti! Situatia nu e asa dramatica cum pare, intotdeauna un sahist bun isi planifica mutarile: eu sunt abia in cea de-a doua zi de concediu, asa ca pina in cea de-a 25-a cu siguranta ajung sa citesc macar 100 pagini din cele 243 ale cartii lui Silman : „Amateurs mind: Turning chess misconceptions into chess mastery”.
-Si gindeste-te si tu la o solutie sa o trimitem pe Miruna la gradinita, ai inteles?! tuna sever consoarta. Doar nu o sa stea acasa tot concediul tau
-Bine mami…mai vedem.
-Ce medicamente i-ai dat?
Stiam eu ca nu se termina asa usor…
-Salbutamol, Aerius, Eurespal , aaah… si era sa uit  inhalatii cu ser fiziologic la ora unu si jumătate noaptea fiindca tusea încontinuu.I-a trecut dup-aia accesul pina pe la 6.30, cind m-am trezit sa opresc A/C ca era prea cald, si cind a inceput sa tuseasca din nou.
-Si vrei sa-i dai antibiotic, nu ? - asta e marota nevestei, ca vreau sa intoxic copiii cu antibiotice in mod deliberat profitind de o usoara febra complet naturala.
-Nu mami , i-am raportat scurt si concis ca sa nu creada ca inventez.
-Bine, hai ca te las ca am treaba
Aha, Doamne –Doamne s-a prins ca e nedrept ce-mi face si m-a iertat pe moment.
-Bine mami, pa.
Cam asa am inceput a doua zi de concediu.Daca am noroc Miruna uita de teatrul de miine de la gradinita si accepta sa mearga mai incolo cu mine la teatru , fara colegi.Daca am si mai mult noroc poate la noapte apuc sa dorm si eu vreo 8 ore…Iar daca sansa e total  de partea mea reusesc sa o conving pe nevasta-mea sa ma lase citeva zile la un concurs de sah in Mangalia, unde evident ca o sa fiu ciuca batailor…:)

sâmbătă, 2 iunie 2012

Pana de curent

Se-aude cum vine curentul...
E rîs și e veselie,
Cei tineri vuiesc în tot locul :
Noi vrem să "furăm meserie" !

Batrîni angajați cu vechime
Cei tineri ca noi vor sa fie,
Etern campioni la -nălțime
Dar nu în servici...ci-n beție !

luni, 12 martie 2012

Ședința fără scop


La ședința fără scop

Oamenii adorm pe loc,

Câte unul din decor

Toarce-ncet ca un motor.

Șeful singur mai călit ,

După ce ne-a cicălit

Moțăie și el duios

Și vorbește-n somn, țâfnos.

Când și când vreun agitat

Adormit dar tot frustrat,

Țipă brusc din somnul lin

Și-l trezește pe vecin.

Toți ca zombi stăm cuminți

Așteptând ca niște sfinți

Să ne mântuim-odat

Ca să ne trezim forțat.

Numai că pe rând vorbim,

Parcă nu mai ispravim

De emis monosilabe

Când mai tari și când mai slabe.

P-aia care stau în față,

Soarta nu prea îi răsfață,

Un ghinion neauzit

Îi oprește din dormit,

Căci la schimb de vorbitor

Ei mai mișcă din căpșor.

Adormiții cei din spate

Sforăie cu demnitate,

Producând un zumzet fin

De cimpoi cu-albine plin .

Norocoși în felul lor

Pot să moțăie cu spor,

Cu picioarele fixate

Ca să nu cadă pe spate.

Uite-așa cu relaxare,

Stăm și picotim,

Și sperăm ca altădată

Și mai mulți să fim!

Din acest motiv banal

Vrem saptămânal

O sedință fără scop

Dar cu somn nonstop.

marți, 6 martie 2012

Dumnezeul câinilor


Ai la tine-n colț de stradă

Câini de veghe o haită-ntreagă,

Doi bolnavi și șase mari

Patru mici cu dinții tari.

Când vrei ca să duci gunoiul

Nu poți să eviți puhoiul.

Ăia mici sunt scumpi și dulci

Râzi când latră și nu fugi,

Doar când ceilalți sosesc,

Și de craci ți se lipesc

Simți că-ai vrea sa poți zbura

Pînă-n locuința ta.

Și cu curu-n dinții lor

Zbieri și țipi dup-ajutor

Dai cu plasa unde-apuci,

Prin copaci ai vrea sa urci...

Până ce ocrotitor dintre blocuri , salvator

Sare-un binevoitor, un om simplu din popor:

DUMNEZEUL câinilor.

EL le strigă supărat

Căci somnul i-au deranjat:

Marș Grivei, stai Azorică

Pufi, Rex, Grasu’, Bobică

Dați-i drumul , scumpii mei...

E vecinul de la trei !

Profitând de-mila SA,

Începi a te propulsa

Șchiopătând și plin de frică

Să nu sară iar Bobică

Ca acum o saptămână…

Căci deși e pașnic tot

Ți-a rămas cu buca-n bot!

Scuturi praful, iei sacoșa

Fericit îndrepți cocoașa

Și văzîndu-te scăpat parcă nu ești supărat.

Pacifist zâmbești în sus,

DUMNEZEU te- a remarcat…bine ca iar te-a salvat!

Dar pe drumul către scară

Te-atacă ultima oară,

În formație de patru:

Doi vin la învaluire, doi la spate la plesnire

Și atunci cu ochii goi

Te și vezi făcut strigoi...

Calculezi în gând speriat, opțiuni de cățărat

Lași sacoșa –n mă-sa mare, sări pe scări pîn la intrare

Dai cu gheata , speri să vină vreun vecin sau vreo vecină

Și-n final cu mult noroc, ai ajuns din nou în bloc.

Vai ce zi, ce desfătare, ai scăpat , ai blugul tare.

Și ce șansă ai avut, vecinul că te-a văzut…

- Ah , vecine scump odor

DUMNEZEU AL CÂINILOR,

De ce n-am avut noroc

Să te muți dracu din bloc?!

luni, 5 martie 2012

Telefonul


Ziua obisnuita incepe cu telefonul care ma trezeste.Normal.Apoi incepe cursa contracronometru...e o nebunie, ar trebui sa ma filmeze careva intr-o zi plina, cred ca ii trebuie 2 zile sa vizioneze filmul, trebuie derulat pe incet inainte ca sa inteleaga omul ceva.
In primul rind , prima si prima grija e sa nu carecumva sa uit telefonul acasa.De fapt telefoanele ca am 2.

Apoi ajung la munca, unde ca un facut in 75% din zilele lucratoare telefonul fix nu merge.Asa ca sunt sunat tot pe mobil.Probabil ca nu stiti, dar la mine la serviciu semnalul GSM e foaaarte slab.Adica mai mult te amageste, raspunzi si apoi in maxim 20-30 secunde vorbesti in gol...asa ca apelantii sunt putin descumpaniti dar suna din nou.Cine stie ce or crede saracii...mi-am pus intrebarea asta de multe ori, uneori dupa ce-i salut asa incep convorbirea: “ Zi-mi repede ca am semnalul slab”, sau “ Cum ai zis ca te cheama?”- macar sa stiu cine a sunat...mda. Cel mai frustant e cind ma suna de vreo 2-3 ori cite unul si sunt la milimetru sa inteleg ce vrea...Saracii oameni.

Apoi normal ca se termina si programul la serviciu si normal, ma duc acasa.Acasa am zis, nu sa ma odihnesc! Pentru ca singura pauza a mea e cind conduc.Bine, si in pauza asta uneori vorbesc la telefon , ce sa-i faci daca suna ?! Pot sa stiu daca e ceva important? Si daca nu raspund sigur-sigur a doua zi sunt surprins de ceva ce-mi aglomereaza si mai tare ziua; asa ca macar daca raspund mai reduc din sarcinile de a doua zi.Buun.Apoi ajung acasa, si incepe asa numita PINDA.Da, adica eu las telefoanele pe hol si periodic vin sa le verific.Bine macar ca am doua numai, si asa cel mai enervant lucru la PINDA e sa le gasesc intre alte o duzina de obiecte...Am incercat o gramada de smecherii, sa le pun undeva intr-un loc unde sa stiu numai eu, dar uneori mai uit unde le-am pus si caut ca nebunul cite un sfert de ora, sau le iau cu mine prin buzunare...asta e cea mai mare greseala, cind stau pe canapea ma deranjeaza si inconstient le scot si le las prin sufragerie...hales-bules dup-aia, le caut cite juma’ de ora de imi vine sa pling.Deci nu am de ales, fac PINDA pe hol.De cele mai multe ori aud cind suna, dar pina ajung sa raspund se opreste.Atunci dau un beep scurt si toata lumea e multumita.

Dar uneori nu aud.Si cind ma duc sa verific constat nenumarate apeluri pierdute.Atunci ma cam ia cu palpitatii, ma gindesc de la cine or fi apelurile, ca de cele mai multe ori nu stiu ...ma gindesc ca daca e ceva grav...o fi alarma?! Si iar sun sa vad cine a fost...asta e, daca nu sunt bun la PINDA...

Se mai intimpla sa pierd si 15 apeluri.Atunci incep sa imi tremure miinile si nici nu stiu cum sa fac sa mai nimeresc tastele...am ajuns sa cred ca sunt unii care imi dau beepuri scurte sa nu le aud...

Uneori suna si noaptea.Am avut tot felul de situatii, de exemplu un telefon simbata pe la 21.00 sa ma intrebe cineva daca pot luni sa-i fac o reteta,sau telefon miercuri la 22.00 sa ma intrebe daca a doua zi merg la munca.Nu ma supar, eu vad partea buna , macar nu a fost ceva grav.E adevarat ca ma scol constant noaptea din somn fiindca mi se pare ca suna ,insa...dupa ce ma dau jos si injur curajos ma retrag muscindu-mi limba vis-a vis de cine a inventat telefoanele astea mobile.

PINDA mi-a afectat toata existenta., am ajuns si ziua sa vorbesc mai putin ca sa aud daca suna.Fac pssssss la fiecare 30 minute, cred ca sunt haios, ma mir ca prichindeii nu fac si ei.Inca.

Oricum, telefonul e prezent non stop in viata mea, si cind ma culc tot la el setez alarma.Freud ar zice ca intentionat uit uneori sa o setez...insa nu stiu ce sa zic , eu cred ca de oboseala.

Evident, conform legilor recompensei binemeritate cind ma duc la munca care mai de care apreciaza promptitudinea mea: “Aoleu domnu’ doctor, dar mai aveti numarul ala de telefon, ca toata ziua am sunat la el ?” Sau:”Mai Bogdane, sa ne zici cind e ziua ta sa-ti luam un telefon ca asta pe care-l ai nu e bun de nimic...”

Asa ca eu m-am resemnat.Vad partea buna : o sa innebunesc dar macar la spital o sa stau cu telefonul sub perna si scap de PINDA.

sâmbătă, 3 martie 2012

Doctor Heimlich




Am avut o insomnie aseara si timp de o ora m-am distrat facind o poezie.Istoria ei e mai veche, dar opera e suficient de hazlie si fara sa-i prezint intriga...

Doctor Heimlich

Astă seară-n birt la Vetă
Tămbălău lângă chiuvetă
Un țăran s-a înecat
Cu un mic nemestecat
Și urla-ngrozit, speriat.

Printre cioburi și mâncare
Elegant , cu stil apare
Un bărbat ce teamă n-are:
-Stați cuminți, s-a rezolvat,
Sunt medic calificat!
Și apoi inopinat
Îl lovește în ficat:
-Ia zi frate, te-am scăpat?!
-E mai bine un căcat…
Țăranul s-a exprimat.

Atunci doctorul perplex
Îi mai fripse o stângă-n plex ,
Și văzând că moșul tace
Îi dădu și-un șut la boașe:
-Stai așa, nu te-apleca,
Să încerc și altceva.
Geaba lumea-l implora
Să aștepte-un pic Salvarea,
Doctorul furios dar ferm
Îl boxa pe moș la stern:
-Nu se poate, te salvez
Stai pe loc să mai fandez!
Înc-un pic , ia și așa
Unde fugi , stai, vino încoa’…

Însă moșu-nvinețit,
Plin de sânge și –amețit
Fuge –al dracudrept în stradă
Apoi mersul i se înnoadă
Cade, varsă și se roagă :
-Doamne dumnezeul meu,
Greu e micu-n gât, văleu …
Dar mă jur pe –al meu odor
Nu mai vreau prim ajutor
Mai bine mă lași să mor…!

Nici nu ispravi –nchinarea
Că sosi pe loc Salvarea
Și-o duduie asistentă
Sexi, blondă, corpolentă
Cu o mână competentă
Îl presă pe moș, cu frică
Chiar sub stern, la lingurică.
Și în strigăt de uimire
Micuiese –n opintire
Cade jos , se oprește –n colb
Lângă doctor, ce cam alb,
Mormăi frecându-și țeasta:
- Ce ți-e și cu Heimlich asta…!


P.S. Cel din poză care efectuează manevra este chiar dr.Heimlich.
Manevra este destul de viguroasă ( trebuie să ridicați pacientul de la pământ) dar nici chiar ca în poezie...

Cupa Flotei 2012

Șahul totuși e joc de noroc...trebuie să ai noroc să joci cu unul mai slab ca tine !
Adevărul e că partenerii au facut greşeli fabuloase...ce era sa fac ?!

duminică, 10 octombrie 2010

De ce nu baga RADET caldura?

In timp ce afara sunt mai putin de 10 grade de o saptamina, RADET Constanta anunta ceremonios ca avertizeaza consumatorii casnici sa rezolve urgent reparatiile la tevi, ca ei nu mai asteapta,pe 15 octombrie or sa faca probe cu apa rece pe instalatiile de caldura.Sigur ca e o declaratie de imagine ca sa se disculpe in ochii publici de vina de a nu baga caldura , dar care sa fie substratul? Le e teama sa nu fie prea multi rau-platnici daca introduc costurile caldurii prea devreme? Nu cred, exista mecanisme sa recupereze orice datorii de la abonatii casnici, adica sunt pline strazile de executori judecatoresti care dau afara pe cei cu datorii neachitate de mult timp.Vor sa nu tensioneze pe cei care prefera sa stea in frig in loc sa achite factura, adica in general pe cei cu venituri mici? Pai daca asa ar fi, cred ca nu e nevoie sa amine furnizarea caldurii, ci sa nu mareasca costul ei.Aici intra in joc duetul Consiliul Local Judetean-Primarie, care in Constanta deja se plinge ca dusmanul lor portocaliu nu le mai da bani, si din acest motiv de exemplu, nu mai asigura iluminatul stradal pe strazile secundare.Cum intra in joc? Simplu, Primaria e cea care subventioneaza sau nu o parte din costul caldurii.In Bucuresti, Oprescu subventioneaza in iarna asta, si in plus nici nu a crescut mult pretul net al gigacaloriei fata de 2009.In Constanta, inca nu se stie oficial daca se va subventiona.Deci sa emit ipoteza : Primaria probabil ca vrea sa mareasca pretul gigacaloriei foarte mult , sau nu mai vrea sa subventioneze deloc caldura. Ce face atunci? Incearca sa amine furnizarea caldurii cit mai mult, astfel incit cei care nu au venituri mari sa nu fie in imposibilitatea de a le achita, iar cei care au venituri acceptabile sa inteleaga ce importanta e caldura si sa nu circoteasca.
Toata aceasta poveste arata , daca se va demonstra ca e adevarata, cit de neimportanta e gloata atunci cind e vorba de interese de imagine ale puterii, cit de proasta strategie de imagine foloseste RADET, care iese pierzatoare sigur in ochii publici, si cit de prosti suntem cu totii de am ajuns aici.
PS.Ar mai fi o explicatie, si anume ca Primaria va subventiona caldura, nu va mari gigacaloria nejustificat insa prefera sa amine furnizarea caldurii ca sa-si minimalizeze costurile.Deci ramine cum am stabilit...